Sincer nu stiu de ce dar ii cam simteam lipsa. Sau de fapt voiam sa il mai vad o data, sa il trag de limba, sa aflu mai multe. Deh.... deformatie profesionala.
Si culmea ca l-am intalnit. Virtual bineinteles. Am mai palavragit, m-am prefacut ca il agat, el s-a prefacut ca se lasa. Stabilim sa ne vedem a doua zi. Urma sa ne vedem la 7 dimineata.
Zis si facut. La 6.00 dimineata cu ochii carpiti de somn plec spre locul de intalnire. Pe drum piticul meu pervers imi da ghes sa ii dau mesaj. Nu primesc nici un raspuns. Peste 10 minute il sun. "Abonatul ****** nu poate fi contactat". Credulitatea mea impinsa pana la extrem ma face sa merg chiar si asa pana la locul de intalnire. Se face 7.00. Mai fumez o tigara fara sa imi dezlipesc telefonul de la ureche. Ascult acelasi mesaj care rasuna dureros in mintea mea. Se pare ca am luat tzeapa.
Abia dupa amiaza isi deschide telefonul. Explicatia ? Una extrem de puerila.
