Obiect sau ......?

Ii vad zi de zi. In metrou, in tramvai sau pe strazi ... Se ascund in spatele unei masti aparent indiferente. Te analizeaza, te masoara, iti cîntăresc potentialul, apoi la fel de repede isi ascund privirea atunci cand se simt priviti. Uneori isi calca pe inima si te privesc fix in ochi pentru o fractiune de secunda. Uneori imi este suficient sa simt cat sunt de chinuiti. Imi potrivesc castile si mai bine si incerc sa studiez un obiect aflat in spatele lor. Imi place sa ii chinui uitandu-ma brusc in ochi lor atunci cand stiu sigur ca ma privesc. Usa se deschide, schitez un zambet si cobor. Raman acolo in urma incercand sa isi ascunda mirarea, repulsia, furia.
Nu ii condamn pentru ca se ascund, departe de mine gandul! Dar nu imi place sa fiu privit ca o unealta aducatoare de placeri. Daca as fi fost femeie as fi putut spune ca "nu imi place sa fiu privita ca o pereche de sani". Dar nu sunt. Sunt asemeni lor, la granita dintre normalitate si perversiune, obisnuit sa traiesc sfidand cutumele societatii. Nu imi este bine si nu imi este simplu intotdeauna. Dar atunci cand este, am grija sa imi incarce bateriile pentru inca mult timp.